Punctul zero şi punctum pe înţelesul unuia ca mine

Ce mărunte par acum neînţelegerile care ne dezbină în comparaţie cu ceea ce urmează să ni se întâmple nu mai târziu decât peste doi ani. Procesul, de fapt, a şi început. Ne îndreptăm direct spre Punctul Zero al Pământului. Mai pe înţelesul tuturor, se cheamă că în ziua de azi cele 24 de ore de viaţă corespund cu doar 16 ore de viaţă. Sigur, de viaţă de-a noastră, bună-rea, cum îi ea! Şi timpul e în continuă descreştere. Azi, duminică, să zicem, cele 16 ore trăite duminica trecută s-au mai micşorat cu ceva minute. Mă rog, dacă nu credeţi urmăriţi şi D-voastră cât de repede ne trec de la o vreme zilele! Şi cum să nu treacă, sărmanele, dacă viteza de rotaţie a Pământului s-a accelerat! Fenomenul este urmărit încă din 1980. De atunci viteza de rotaţie a planetei ce ne ţine la pieptul ei, e mereu în creştere, urmând să atingă o condensare zi-noapte-noapte-zi egală cu zero. (A se răsfoi în acest sens şi povestirea „Mii de nopţi” din „Păsări mergând pe jos” de subsemnatul, Ed.ARC, 2001) La punctul zero se va ajunge între 21 şi 23 decembrie 2012. Atunci Pământul se va opri lin (probabil lin!) în loc, căutând să nu-şi piardă echilibrul. Se va opri locului mai ales datorită inversării polilor magnetici. Dealtfel, surse aproape secrete spun că numai în ultimele câteva săptămâni polii Pământului s-au şi strămutat pe o distanţă considerabilă spre Ecuator, consecinţele fiind resimţite nu doar de persoanele cardiace, dar şi în cosmos de sateliţii care tre să-şi rectifice traiectoriile pentru a nu pierde legătura cu Pământul. Totuşi, vestea bună e că inversarea polilor magnetici nu va schimba poziţia axei de rotaţie a Pământului, astfel continentele vor rămâne cuminţi la locurile lor, neschimbate în raport cu Axa. Alta e că după ce Pământul v-a sta cât v-a sta neclintit, aranjându-şi polii magnetici „pe stil nou”, odată reâncepându-şi rotaţiile se va învârti îndărăt. Drept urmare, în ce ne priveşte, aiaci, în basarabia, vom rămâne uluiţi să vedem că soarele la Chişinău, de-o pildă, nu va mai răsari la Ciocana, ci în deal la Buiucani, nu se va mai ridica de peste Nistru, ci de peste Prut. Şi nu e vorba de un simplu spectacol la nivel planetar, adică local. E un fenomen intergalactic. O dată la 26.000 de ani Soarele nostru face o rotaţie completă în jurul Centrului galactic şi, respectiv, o dată la 13.000 de ani se poziţionează diametral pe propria circumferinţă solară. Bazaconia e că nu doar soarele, dar şi toate celelalte planete se aliniază într-un fel de şir indian, cu soarele-n frunte, faţă de o poziţie similară a sistemului galactic. Mai grav e că astfel cea mai maree parte a sistemului solar, în proporţie de 80 la sută, rămâne goală, fără nici o acoperire, iar în acest spaţiu imens ar putea să-şi cam facă de cap asteroizii, având cale liberă din orice direcţie spre oricare planetă din preajma soarelui. Conform calendarului Mayia, străvechi de 4000 de ani, Punctul Zero al Pământului va presupune translaţia omenirii într-o dimensiune superioară, a patra, care este la rândul ei o treaptă către cea de-a cincia dimensiune. Aşadar, vom trece (cu toţii?) intr-o altă dimensiune! Iar „modificarea cea mai spectaculoasa, cum subliniază un site de specialitate, va avea loc la nivelul ADN-ului uman, care pare a fi acum reprogramat de Inteligenţa Cosmică. Intuiţia se dezvoltă mai repede, ca si toate capacităţile paranormale ce derivă din ea.”
Ştiu, aceste notiţe, inspirate din diverse lecturi de pe Internet (cum, dealtfel, o poate face oricine), au darul de a trezi, cel mult, nişte surâsuri ironice. Şi e foarte firesc, şi sănătos, să fie aşa. Că doar încă n-am ieşit din dimensiunea umană care ne-a adus, slavă Domnului, până la actualul grad de dezvoltare, căruia trebuie să-i fim recunoscători că, uite, cel puţin unii, suntem conştienţi că ne apropiem de-un anume Punct Zero, după care - punct şi de la capăt.