Asta e prima întrebare care mi-o pun în clipa când trebuie, uite, să postez prima notiţă. Aceiaşi voce, scandalizată, din mine, îmi reproşează precum că, la urma urmelor, parcă sunt ditamai jurnalist şi chiar scriitor - ce, nu am unde publica? mi-a revizat cineva vreun articol? mi-a cenzurat cineva vreo idee, fie şi una prostească? Nu! Şi-atunci? La ce-ţi trebuie un blog şansele căruia de a fi citit sunt infime pe lângă tirajele oferite de-a gata ale ziarelor şi revistelor.
Ei bine, voi lua o pauză de gândire.
Bravo, băi! Dar dacă simţi că nu te răzgândeşti, mai bine n-o lua!
Cu siguranţă că nu mă voi răzgândi, băi Interiorule! Însăp am nevoie de ea ca să fiu sigur că nu scriu acum degeaba! Să văd dacă-mi iese postarea! Că doar mă bag pentru prima dată în gura lupului-blog!
Dragă "băi Popa" îmi pare rău. Eu sunt vocia ta interioaeră! Mă şi întreb cum puteam să-ţi zic băi Popa, când puteam la fel de uşor să-ţi zic Băi Domnule! Aşadar, băi Domnule! Te-ai decis să scrii pe blog! Scrie! Care-i problema? N-au mai scris, nu mai scriu şi alţii? Scrie şi tu! Distanţiază-te de ceea ce crezi în realitate! Scrie, gândeşte pentru alţii! Dar te avertizez: nu-ţi va fi deloc uşor! Eu sunt vocia ta interioară! De interiorul tău nu scapi! Ori ieşti numai carne, sânge şi oase, ori şi ceva interior. Ceva aşezat în locul din piept care adună şi sufletul! Eu te voi urmări din suflet! Dar te voi urmări cu o cruzime întru adevăr fără suflet! Ori spui adevărul, ori nu-l spui! Eu voi fi şi martor şi arbitru, deşi îmi doream să fiu doar cofidenţialul tău! Salutări! De-aici înainte te descurci cum te duce mintea şi capul, fără interior, adică fără mine. Eu,însă, te-am prevenit: nu-ţi face blog. Nu-ţi face blog, băi Domnule, c-ai să ai de-aface cu mine, cu interiorul tău!
RăspundețiȘtergere