luni, 5 octombrie 2009

Ferestre pentru flămânziii Europei

Europa/unită, Germania&unită, carnat în gurile noastre estice

Cel mai stupid cârnat din viaţa mea l-am ingurgitat chiar acum, nici o oră în urmă, pe Piaţa Marii Adunări Nationale din Chisinau (deşi noua guvernare declara mai ieri – ea fiind la guvernare de alaltăieri – că aici nu se vor mai face guliaiuri). Am mâncat respectivul cârnat, dând peste cap şi berea de rigoare, într-un cort prin ferestrele căruia cel mai sărac popor din europa se uita ce facem noi înăuntru. Noi beam şi mâncam. Şi, într-un fel, aplaudam/sărbătoream unirea germano-germană; care e, de fapt, şi unirea Europei.
Noi, cei care nici germani nu suntem, şi nici măcar nu ne decidem că am fi cine suntem, am mâncat, aşadar, cârnaţ european, aici, într-o Eoropă care nici măcar nu ştie că basarabenii fac diferenţă, totuşi, între cârnat şi cârnaţ. În schimb, tot ei, germanii, care deja s-au unit, au bunăvoinţa de-a ne ospăta în public într-un cort ale cărui geamuri par să fie o provocare directă pentru flamanzi. Acest cort din Piaţa Marii Adunări Naţionale nu cred să ştie că în aceiaşi piaţă noi ne-am adunat cu sutele de mii de dragul Independenţei Noastre, dar şi de dragul unei uniri în sânul Europei.

În fine, un cârnat, întregit cu bere, nu avea cum să-i facă rău cuiva. Dar de ce am mâncat numai eu şi alte câteva zeci, că doar n-au fost sute, de persoane, cârnaţ!?

Şi de ce am mâncat în faţa unui public ce se uita, atât de flămândă (nu de Zdob şi Zdub sau de-o anumită trupă germano-europeană) prin ferestrele cortului din PMAN? De ce în Piaţa Marii Adunări Naţionale, în loc de Festivalurile cu vin şi bere, organizate de comunişti în aer liber, trebuiau să fie puse acum ferestre pentru salivarea celor flămânzi? Face oare bine chestia asta actualei perioade de criză medie europeană şi criză profundă moldovenească?
Dacă, da! Să ne spună şi nouă cineva că i-a ticnit cârnaţul!
Dacă, nu! să ne spună că i-au plăcut cel puţin ferestrele prin care lumea se uita la cârnat!!!

În ce mă priveşte, mi-am dorit să pun această deocheată veste pe acest blog nou-nouţ (abia bă obişnuiesc să-l administrez) ca să se ştie, ca şi cum nu s-ar şti, că se întâmpla ceva cu noi, ceva care face un cârnat să aducă a cârnaţ brejnevist! Pe care ne şi repezim să-l hălim!

Un comentariu:

  1. Din nou eu, Interiorul tău!

    Dragă Dle Popa (observi? nu mai ieşti „băi Domnule!” E ceva, nu?),
    cred că eşti total nedrept faţă de evenimentul la care ai participat. Ce te-ai legat tu de ferestrele cortului? Bine, şi dacă cortul n-ar fi avut ferestre, dacă lumea care venea în piaţă nu ar fi avut cum să vadă cum voi, pretinşii aleşi, mâncaţi acolo şi beţi, te-ai fi simţit mai bine? Impresia mea, ca unul care se uită la tine din cortul trupului tău, e că te-a supărat, de fapt, cu totul şi cu totul altceva. Ai apărut acolo deja supărat. Aminteşte-ţi că, în treacăt spre eveniment, ai dat mâna în faţa Casei Presei cu Ion B. şi Mihai C. şi le-ai spus, fără să te opreşti nici o clipă, să citească „Jurnalul de mâine...” ca să înţeleagă nu mai ştiu ce, iar unul din ei ţi-a aruncat printre dinţi ceva ce te-a supărat. Pe urmă ai avut discuţia pe care ai avut-o cu I., supărat-foc pentru apucăturile ei de a te face ba personaj de poezie, ba de proză şi, mai nou, de teatru. De fapt, erai hotărât nici să nu intri în cort, însă, recunoaşte, pofta de-o bere germană te-a împins înainte. Acolo ai încercat să-ţi faci o bună dispoziţie schimbând două vorbe cu marele vinificator (oenolog?) Găină, apoi spunându-i, de faţă cu Erizeanu şi a sa Angelă, o vorbă de încurajare lui Braghiş, încât nici n-ai observat când I. a şi dispărut... După asta, nici n-ai fi fost în stare să mai scrii şi lucruri plăcute despre sărbătorirea celor 20 de ani de la căderea Zidului Berlinului. Şi în general, ia seama, dom Popa, cum apari pe blog. Pe blog nu apari ca la terasa US. Aici e biserică. S-ar putea să te mai şi citească cineva, nu numai să te vadă.
    Ştiu, acum e târziu şi eu, de-aici, din interiorul tău, nu te las să dormi... Cu atât mai bine pentru tine! Or, vrei să te ia din nou şalele pe scaunele scârţâitoare din birou, fără plapumă şi fără nimic sub cap, decât dicţionarul Rus-Român? Mai bine mai caută-ţi de lucru pe suprafaţa tastaturii şi nici n-ai să bagi de seamă când se va şi face ziuă!

    RăspundețiȘtergere